Să vedem parul de bambus din ochiul pisicii

telega

Aflu abia pe net –  că la faţa locului nu ştiu cum s-a făcut dar chiar mi-a scăpat – că cineva şi-a plantat un bambus în curtea de la Telega. Vorba-ceea: sticle de lampă vrea omul să-şi pună? de-alea să-şi pună, că de-aia sunt mai mulţi oameni pe lume, să aibă mai multe idei. Eu am optat pentru nişte ochiul pisicii. Pe care nici măcar n-am meritul să-l fi pus eu acolo cu mâna mea, că a crescut singur, de capul lui. Plus câţiva călţunaşi, la fel, cultură spontană. În pădure creşte, de asemeni, ce a dat Cel de Sus. Şi cred că pe mine cineva acolo sus mă iubeşte si mi-a dat mai mult tei, ceea ce înseamnă că de bucata mea de pădure nu s-a atins încă nimeni cu drujba, teiul fiind un lemn fără cine ştie ce randament dacă îl bagi în sobă iarna.
casa-telega
Pe lângă bambusul fără soţ – pe care, repet, deşi probabil îl cunoşteau vecinii toţi, eu nu l-am cunoscut – Telega pare să aibă din ce în ce mai multe autogări. Sunt clădiri mari, supraetajate, construite din beton şi vopsite în culori vii. Proprietarii lor (predominant locuitori ai marilor oraşe, cum ar fi Bucureşti) le numesc cu mândrie case de vacanţă. Din loc în loc, mai pot fi întâlnite, însă, şi case adevărate.

Pe acestea se recomnadă să le fotografiem, pentru a transmite în timp dovada existenţei lor pe acele meleaguri.