Un cutremur devastator, un meteorit, valuri tsunami gigantice, un virus mortal care străbate de la un capăt la altul continentele, planeta înghiţită de o gaură neagră sau topită de soare. Lumea întoarsă cu fundul în sus şi dipariţia omenirii, adică nişte minţi înfierbântate interpretând profeţiile din Calendarul Maya. Americanii s-au apucat să scrie scenarii de film despre asta. Pentru cei cu minţile mai odihnite, tocmai a apărut un alt text de interpretat: noul Cod al Muncii. Care, dezastru, duce la dispriţa Contractului Colectiv de Muncă. E rândul lui Hosu, Marica, Luca sau Popescu, sau cum i-o mai fi chemând, să scrie scenarii apocaliptice: pichetări şi vizite la domiciliu şi la sediile PDL, UDMR, UNPR şi minorităţi, pentru depunerea solicitărilor sindicale, mitinguri în teritoriu, reunirea oamenilor pe drumurile europene sau naţionale, grevă de avertisment. Ascultaţi-l pe domnul Hosu: „Toate confederaţiile vor decide proteste mult mai violente ca până acum. Se pare că numai violenţa face legea în România. (…)Se pare că numai protestele sau ieşirea lumii cu pietre şi bâte în stradă sunt singurele forme care pot rezolva în România de astăzi”. E clar că e naşpa pentru liderii sindicalişti. E chiar sfârşitul: nu contactul colectiv, nu un instrument sigur cu care mogulii sindicali îşi mişcau interesele printre cei aflaţi la putere, nu foloase personale, nu averi. Slavă domnului, în România am avut destul timp contract colectiv de muncă la nivel naţional, plus contract la nivel de ramură, plus la nivel de intreprindere, plus cel individual. Şi nu ne-a fost nouă, angajaţilor, cine ştie ce bine. Lor, cu siguranţă, le-a fost. O arată averile ieşite recent la lumină. Poate şi angajaţilor de la stat, din regiile şi companiile naţionale, singurii care beneficiau de hăţişul de contracte, le-a fost bine.
În toată isteria produsă de Hosu, Marica şi compania, nimeni nu se întreabă cine vorbeşte şi în numele angajaţilor din domeniul privat. Cine spune public că acel contract colectiv de muncă nu mă vizează pe mine, patiser la covrigăria din colţ, IT-ist sau secretară la un IMM. Că mi-e totuna atât timp cât am un contract individual de muncă şi nu lucrez la negru doar pentru că angajatorul meu n-ar putea să facă faţă unor condiţii special negociate pentru angajaţii de la stat. „Azi am pus problema contractelor colective de muncă, şi singurii care se opun păstrarii acestora sunt cei de la Consiliul Naţional al IMM-urilor.” – mai zice domnul Hosu. Normal, domnu’ Hosu, de ce aveţi aerul că vă miraţi?
ParaJurnal 