Suntem proşti, dar n-om fi toţi proştii lui Vântu

Ce-o fi fost în mintea alui Sorin Ovidiu Vântu când a cerut recuzarea judecătoarei din procesul său pe motiv că aceasta este fiica unui păgubit FNI? Lasă, că nu se bagă de seamă? Sau, potrivit unei expresii pe care am văzut că îi place să o folosească, lasă că ăştia sunt proşti, dar sunt proştii noştri? În proces, Vântu e acuzat de favorizarea lui Nicolae Popa, nu de excrocheria FNI. Pentru  FNI avem deja nişte vinovaţi: Ioana Maria Vlas şi Nicolae Popa. Aşa a decis justiţia, ce să-i faci? Şi aşa susţine, spre crizele de nervi ale unei ţări întregi, chiar Vântu: că nu el e vinovat pentru excrocheria aia, ba, dimpotrivă, că şi el a fost, până la urmă, unul dintre cei păgubiţi. E, vorba aceea, o variantă oficială rămasă definitivă. Şi, atunci, de ce să fie o judecătoare, fiică a unui păgubit, supărată pe un alt păgubit cum e bietul Vântu? Poate doar în varianta în care ar exista cel puţin două categorii de păgubiţi. Unii supăraţi pe excrocii care au pus la cale FNI. Adică pe Vlas şi Popa. Şi alţii supăraţi pe ceilalţi păgubiţi care netam-nesam s-au aflat şi ei în joc şi nu numai că au pierdut, dar i-au împiedicat şi pe alţii să câştige, aducând ghinionul. Adică pe Vântu. A, şi ar mai fi o variantă: aia în care se duce frumos Vântu şi depune un autodenunţ referitor la vinovăţia lui în cazul FNI. Aşa, cererea de recuzare are şi ea o noimă. Altfel, e o glumă proastă. Tratată de justiţie ca atare, adică respinsă. Gluma, dacă n-a făcut-o Vântu cu capul lui, i-or fi făcut-o avocaţii. Chiar aşa, i-o fi verificat Vântu suficient de bine cât să fie sigur că n-or fi ei fii unor păgubiţi FNI, supăraţi pe el, prin urmare, incompatibili, şi predispuşi la a depune în numele lui niste cereri aşa aiuritoare?